joi, 12 decembrie 2013

Calendar cultural al Direcției cultură tineret sport și turism Ștefan Vodă - 2014

Nr.
Denumirea activității
Perioada desfășurării
         1.          
Trecut-au anii…” – acțiune culturală dedicată împlinirii a 164 de ani de la nașterea poetului român M. Eminescu
15 ianuarie
         2.          
Masă rotundă „Mihai Eminescu în viziunea tinerilor
Ianuarie
         3.          
Ziua Națională a Culturii: omagiu lucrătorilor din domeniul culturii
Ianuarie
         4.          
Acțiune de comemorare a ostașilor internaționaliști căzuți în războiul din Afganistan
13-15 februarie
         5.          
Festival-concurs raional „Sub semnul lui Dragobete
Februarie
         6.          
Mărțișor 2014” – balul mărțișorului
Martie
         7.          
„Tânguiosul glas de clopot” – Ziua memoriei – XXI ani de la declanșarea conflictului armat de pe Nistru
Martie
         8.          
Manifestare în cadrul Zilei Internaționale a Femeii
Martie
         9.          
Ziua profesională a bibliotecarilor
23 aprilie
       10.        
Ziua comemorării victimelor catastrofei de la C.A.E. Cernobîl
26 aprilie
       11.        
Festivalul raional a teatrelor de amatori „Mărturisiri
27 aprilie
       12.        
Concurs literar raional „La izvoarele înțelepciunii
Aprilie
       13.        
Salonul de carte al scriitorilor originari din raion și a tinerilor condeieri
Aprilie
       14.        
Lioară, lioară” –Festival de cântece și colinde de Paști
Mai
       15.        
Manifestare în cadrul Zilei Europei
15 mai
       16.        
Festivalul „Tu ești altarul vieții mele” dedicată Zilei Internaționale a Familiei
Mai
       17.        
„Mă cheamă un glas din lumină și durere” – miting de Ziua Victoriei
Mai
       18.        
Ziua Internațională a Copiilor
1 iunie
       19.        
„Trecutul glorios dăinuind peste veacuri” – comemorarea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt
2 iulie
       20.        
Cu dor de baștină în suflet
Iunie
       21.        
„Amintiri amare, rană durută” – miting de Ziua eliberării raionului și a Moldovei de sub jugul fascist
August
       22.        
Peisaje cultural istorie și naturale al plaiului natal” – expoziție-concurs fotodocumentar
August
       23.        
„De țară cine are dor” – acțiune complexă de Ziua Independenței Republicii Moldova
August
       24.        
„Limba marilor poeți” – Ziua Națională Limba noastră
August
       25.        
Festivalul Național al Cărții și Lecturii
31 august-5 septembrie
       26.        
„Mână de mână să facem cunună” – zilele culturii minorităților naționale
Septembrie
       27.        
Ziua profesională a pedagogului
Octombrie
       28.        
„Prin cuvânt și cântec mâna îți întind” – concert de caritate pentru oamenii cu dezabilități
Octombrie
       29.        
Zilele naționale ale Vinului – acțiuni complexe
Octombrie
       30.        
Târg de articole ale meșterilor populari locali, copiilor, tinerilor
Octombrie
       31.        
Ziua agricultorului și industriei prelucrătoare
Noiembrie
       32.        
Copiii Moldovei citesc o carte” 
Noiembrie
       33.        
50 de ani ai raionului: concert 
25 decembrie
       34.        
Festivalul Tinerilor Activi
Decembrie
       35.        
„Să trăiți, să înfloriți” – sărbătoare de Crăciun și Anul Nou
27 decembrie
       36.        
Activități jubiliare
Pe parcurs
Creații literare în cadrul concursului Dulce vers, 2012,
Mottoul: „Părinții noștri luminoși ca sfinții” 

Icoana vieții mele
Se împletesc anii ca firul                                                                                                             
Într-o cunună de flori vii                                                                                                                          
De mic copil îți știu destinul                                                                                                                    
Și ale tale bucurii.

Se-nchină florile în cale                                                                                                                           
Pe-acolo unde mamă, calci                                                                                                               
Călită-n ploaia de răbdare                                                                                                                      
Le ierți pe toate și te-mpaci.

Măicuța mea, cu ochi de stele,                                                                                                                
Cu brațe moi și suflet blînd.                                                                                                                      
Tu ești icoana vieții mele                                                                                                                   
Mereu în vers am să te cînt!

Și azi, în plină primăvară,                                                                                                                     
Cînd ghioceii înfloresc,                                                                                                                             
Eu mă închin de sănătate                                                                                                                          
Și pentru toate-ți mulțumesc:

Pentru nopți negre, nedormite,                                                                                                            
Pentru că-n brațe m-ai purtat,                                                                                                           
Pentru-alinări și mîngîiere,                                                                                                                       
Ce nimenea nu mi-ar fi dat.

Pentru iubire și căldură,                                                                                                                      
Pentru blîndețe și mult dor                                                                                                                   
Și pentru că mă rabzi în toate,                                                                                               
Strîngîndu-mă la piept ușor.

Se deapănă anii ca gîndul                                                                                                                          
În părul tău sînt fire albe…                                                                                                                        
Și cîte răni îți spală timpul,                                                                                                                       
Și cîte lucruri se fac taină.

Nu ai în lume semănare,                                                                                                                       
Tu ești o carte cu povești,                                                                                                            
Cînd o deschid în primăvară                                                                                                              
Cu zece ani întinerești.

Mă-nchin în fața ta, măicuță,                                                                                                         
Frumoasă doamnă, mîna îți sărut                                                                                                              
Tu m-ai născut și mă-ndrumezi în viață                                                                                                    
Azi toate florile din lume ți le-aduc!
(Olga Ciapchii, or. Ștefan Vodă)

Sufletele părinților
Sufletele celor plecați                                                                                                                              
Se plimbă printre noi                                                                                                                       
Ca în povestea cu omul invizibil.                                                                                                           
Mai ieri am comis o greșeală                                                                                                                        
Și sufletul tatei                                                                                                                                        
Mi-a învăluit făptura                                                                                                                                  
Și m-a probozit.                                                                                                                              
Deunăzi m-am certat cu nevasta                                                                                                                
Și sufletul mamei                                                                                                                                       
A pogorât între noi                                                                                                                                   
Și ne-a împăcat.                                                                                                                                 
Pomul din grădină                                                                                                                                
Sădit de tata la nașterea mea                                                                                                             
Discret îmi șoptește:                                                                                                                                
,,E rândul tău, fiule,                                                                                                               
Sădește, sădește…”                                                                                                                        
Covorul din casă, de mama țesut,                                                                                                            
Îmi spune povești…                                                                                                                                
La el când mă uit,                                                                                                                                    
O văd pe nevastă-mea mireasă                                                                                                                 
Și pe mama, cum ni-l închină la masă.                                                                                                    
Din ochiul fântânii din poartă                                                                                                              
Părinții privesc către noi,                                                                                                                        
Ne cuprind, ne mângâie, ne ceartă…                                                                                                      
Dar nu se întorc înapoi.                                                                                                                          
Ah, sufletele noastre, sufletele noastre,                                                                                                    
Al părinților dar luminos,                                                                                                                          
Să nu le lăsăm să moară                                                                                                           
Înainte trupului                                                                                                                              
Celui păcătos.
(Ion Vascan, Cioburciu)

Destin și continuitate
Eu sunt o copie                                                                                                                                
În ochii lor de soare                                                                                                                         
Trăit-au viața-n zbucium                                                                                                                  
Ca într-un larg de mare.

Eu sunt o copie                                                                                                                                 
În mâinile îmbătrânite                                                                                                                        
De timpuri grele                                                                                                                                
De zile amărâte.

Speranță văd în ochii lor                                                                                                                       
Și răsărit de soare                                                                                                                                   
Ei mă cuprind cu dor                                                                                                                         
Sunt pentru ei o floare.

Lumina trece printre nori                                                                                                              
Povestea le învie                                                                                                                               
Ei sunt a toate făcători                                                                                                                      
Când viața e pustie.

O flacără îmi sunt în piept                                                                                                                   
Un zbucium sunt de viață                                                                                                                      
O rază de lumină-n cer                                                                                                                    
Un zâmbet cald pe față.

Un infinit pe chipul lor                                                                                                                          
O dragoste se-ascunde                                                                                                                  
Astfel, sublimă, în ochii mei,                                                                                                            
Viața le pătrunde.

Simt mana lor pe creștet,                                                                                                                
Ce dulce îmi șoptesc:                                                                                                                      
Să te păzească îngerul                                                                                                                     
Cu chipul său ceresc.

Sunt o copie așteptată                                                                                                                        
Pe urma lor cea vie                                                                                                                            
Și-n pieptul meu se zbate                                                                                                                     
Să ardă o făclie.
(Ana-Maria Ciobanu, Carahasani)

Părinții mei
Părinții sânt suspin și dor                                                                                                                      
Sânt lacrima de bucurie                                                                                                                            
Ei mă înalță către zbor                                                                                                                   
Credință-mi sunt și poezie.

M-au învățat să fiu cântare                                                                                                                          
Mi-au dăruit razele-n zori                                                                                                                     
Să-mi lumineze clipa-n care                                                                                                                    
Mi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotit                                                                                                                     
Când pașii m-au purtat în lume                                                                                                          
Pentru-a-mi vedea visu-mplinit                                                                                                                
Și-a deveni un om anume.         
(Rodica Voloh, Palanca)

Dor de tine mamă
De mi-ar spune cineva                                                                                                                             
C-ai trecut prin grâne,                                                                                                                       
Spicele aș secera                                                                                                                                      
Și la inimă le-aș pune.

Ce mi-ar spune cineva                                                                                                                             
C-ai trecut prin rouă,                                                                                                                            
Fața îndată mi-aș spăla                                                                                                                        
Când e lună nouă.

De mi-ar spune cineva                                                                                                                               
C-ai trecut prin vânturi                                                                                                                       
Urmele ți-aș căuta                                                                                                                               
Numai cu săruturi.

Dar nu-mi spune nimeni                                                                                                                             
E pustiu și noapte,                                                                                                                                    
Te cuprind cu inima                                                                                                                                    
Și te ud cu lacrimi.
(Andrei Catan, s. Popeasca)

Drumul părinților
Întorși la casa părintească din depărtarea cea sinistră,                                                                              
Bătând la ușă, la fereastră, copii n-au găsit părinții.                                                                                   
Prea mult i-au așteptat bătrânii cu dor adânc și cu răbdare,                                                                     
Li se-năsprise miezul pâinii de-atâta dor și așteptare.

,,Părinții noștri, dragi părinți, frumoși ca zilele cu soare,                                                                       
Prea înțelepți și prea cuminți, unde-ați plecat, în care zare?”                                                                
Și au întrebat de vântul rece, ce frunza o cernea slăbită,                                                                         
De n-a văzut, pe unde trece umbra părinților cernită?

Și le răspunse vântul iernii, hoinar, sunând pe la fereastră,                                                                         
- Sub rădăcina sfântă a ierbii s-au dus de acum să odihnească!                                                               
Și întrebă apoi de iarbă, de nu cumva i-o fi aflat.                                                                                          
Și le răspunse jalnic iarba, cu-n tânguios și lung oftat:

-   S-au dus spre steaua cea de veghe, s-au dus pe drum necunoscut,                                     
Trecând prin sângele meu verde, din luturi aspre au crescut.                                                                 
Apoi pe-o rază lină, lină, încet s-au ridicat, s-au dus                                                                   
Spre împărăția de lumină, spre veșnicie, acolo sus.

Și uneori poate în vise vor reveni la casa lor,                                                                                              
Pe cărărui de vremuri ninse, să spună cât le-a fost de dor…                                                             
Copiilor! Pe-a vieții pagini păstrați imagini cu părinți.                                                                      
Iubiții mult, fără de margini, iubiții ca pe niște sfinți!

Iar pentru cei din nemurire,                                                                                                                
Trecuți de dincolo de zbor,                                                                                                            
Aprindeți azi spre pomenire,                                                                                                             
Lumină-n amintirea lor!
(Galina Rusu, Ștefănești)